| 1.
|
ALCĂTU'IRE, alcătuiri, s.f. Acţiunea de a (se) alcătui1 si rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziţie, structură. - V. alcătui1. Sursă
: DEX'98
( 1648)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
ALCĂTU'IRE s. 1. v. creare. 2. v. constituire. 3. v. structură. 4. aranjament, asezare, dispunere, distribuţie, întocmire, rânduială, structură. (O anumită ~ a materiei, într-o carte.) 5. v. componenţă. 6. v. formaţie. Sursă
: Sinonime
( 171412)
- siveco |
| |
| 3.
|
alcătu'ire s. f., g.-d. art. alcătu'irii; pl. alcătu'iri
Sursă
: DOR
(221268)
- siveco |
| |
|
|